Regele Carol I, înfrânt la Consiliul de Coroană din 1914: „România se va căi în viitor”

Consiliul de Coroană de la Sinaia din vara anului 1914 a rămas în istorie nu numai prin faptul că a decis ca România să rămână neutră în Marele Război ce tocmai începuse, ci și prin faptul că, pentru prima dată de când venise în România, Regele Carol I a pierdut susținerea și celor mai apropiați colaboratori.

Izbucnirea Primului Război Mondial la 28 iunie 1914 a surprins România într-o alianță militară alături de Germania, Austro-Ungaria și Italia (Puterile Centrale). Guvernul de la București semnase încă din 1883 tratatul de aderare la Tripla Alianță (Puterile Centrale), tratatul fiind reînnoit periodic, ultima dată în 1913. Conform tratatului, România se obliga să acorde ajutor în cazul în care una dintre părțile semnatare ar fi fost atacate de un stat terț, bineînțeles existau aceleași obligații reciproce și în cazul în care România ar fi fost atacată.

• Holera, „mirosul morții” și Nicolae Iorga
• Cum a intoxicat propaganda nazistă România

Sistemul de alianțe al României a fost gândit de Regele Carol I, ca reacție la amenințarea pe care o constituia Rusia la adresa statului român. Numai că amenințările la adresa României și românilor aveau să se schimbe mult din 1883 și până în 1914.

După ce și-a câștigat independența pe câmpul de luptă, România s-a întărit puternic ca stat și era mai atentă la suferințele la care erau supuși de austro-ungari românii din Transilvania. Relațiile dintre Austro-Ungaria și România erau tot mai tensionate, iar Războaiele Balcanice au arătat încă odată că cele două state au interese diferite. Mai mult, opinia publică din România era filo-franceză, un motiv în plus pentru ca apartenența României la Puterile Centrale să nu fie făcută publică.

Consiliul de Coroană de la Peleș

Pentru a stabili poziția pe care România trebuia să o adopte odată cu izbucnirea Primului Război Mondial, Regele Carol a convocat la Castelul Peleș din Sinaia, în data de 21 iulie/3 august, Consiliul de Coroană.

La Consiliu au fost prezenți cei mai importanți oameni politici ai momentului: Ion I. C. Brătianu, președintele Consiliului de Miniștri și președintele PNL; Mihail Pherekyde, președinte al Adunării Deputaților; Theodor Rosetti, fost prim-ministru, lider al Partidului Conservator; Petre P. Carp, fost prim-ministru, lider al Partidului Conservator; Alexandru Marghiloman, președintele Partidului Conservator; Ion Lahovari, reprezentant al Partidului Conservator; Ion C. Grădișteanu, reprezentant al Partidului Conservator; Take Ionescu, președinte al Partidului Conservator-Democrat; Constantin G. Dissescu, reprezentant al Partidului Conservator-Democrat; Constantin Cantacuzino-Pașcanu, membru marcant al Partidului Conservator-Democrat; Emanoil Porumbaru, ministru de Externe; Vasile G. Morțun, ministru de Interne; Emil Costinescu, ministru de Finanțe; Victor Antonescu, ministrul Justiției; Ion G. Duca, ministru al Cultelor și Instrucțiunii Publice; Alexandru Constantinescu, ministrul Agriculturii și Domeniilor; Alexandru G. Radovici, ministrul Industriei și Comerțului; Constantin Angelescu, ministrul Lucrărilor Publice.

Regele Carol I: Datoria românilor e să execute Tratatele care ne leagă de Tripla Alianță

Dezbaterile din cadrul Consiliului au început cu o cuvântare a Regelui Carol I, care a expus motivele pentru care România trebuia să intre în război de partea Puterilor Centrale:

„Războiul general a izbucnit. Se dă marea luptă prin care, pentru o întreagă perioadă istorică, se va stabili harta Europei şi soarta popoarelor. Desigur că în acest război vor fi învingători şi învinși, dar e neîndoielnic că dinainte şi irevocabil meniți să fie învinși vor fi neutri. Așa stând lucrurile, după o matură chibzuință, convingerea lui adâncă este că datoria românilor e să execute Tratatele care ne leagă de Tripla Alianţă. (…) Această alianță ne-a asigurat în ultimele decenii foloase netăgăduite, a o părăsi azi ar însemna a pierde beneficiile a 30 de ani de muncă şi de roade.

Regele Carol a adăugat că România a făcut această politică sub toate partidele, convinsă că numai printr-însa interesele ei pot fi apărate, că schimbându-ne linia de purtare ne-am pune în contradicție cu toate credințele și cu tot trecutul nostru. E şi o chestiune de demnitate pentru noi să ne respectăm iscălitura.

Cei doi împărați au făcut apel la el şi se socotește dator să nu dezmintă încrederea ce de atâția ani au arătat-o în lealitatea lui şi în angajamentele României. S-a oprit, s-a uitat îndelung la noi. Nici un cuvânt, nici o mișcare. După câteva clipe de ezitare, cu o emoțiune sporită, a dat cuvântul primului său ministru. Brătianu a exprimat însă dorinţa să vorbească cel din urmă. S-a convenit ca să-și spună dintâi cuvântul reprezentanţii opoziției”, consemna I.G. Duca cuvântarea Regelui Carol I.

Theodor Rosetti: Cei mari s-au încăierat, noi nu avem ce căuta în luptele lor

Spre surprinderea Regelui Carol I, care se aștepta la o susținere necondiționată a punctului său de vedere de către conservatori, primul lider conservator care a luat cuvântul s-a pronunțat pentru neutralitate.

„Suntem o țară mică, un biet popor ieșit abia de ieri, de alaltăieri, din greutăți și din robie. Nu cred că stă în putința noastră să facem politică mare. Acum cei mari s-au încăierat, noi nu avem ce căuta în luptele lor. Să stăm deci liniștiți la o parte, să ne vedem de nevoile şi de necazurile noastre şi să ne căznim să păstrăm ceea ce cu atâta trudă am agonisit. Bineînțeles, tratatele trebuiesc respectate, dar el nu crede că tratatele noastre ne obligă formal şi, prin urmare, decât să ne avântăm într-un război contra simțământului public, mai bine să rămânem neutri”, avea să spună Theodor Rosetti, conform memoriilor lui I.G, Duca.

Cuvintele bătrânului conservator l-au impresionat puternic pe Regele Carol I. El nu se aștepta ca Theodor Rosetti, unul dintre prietenii lui Petre P. Carp și ai lui Titu Maiorescu, să nu îl susțină.

Petre P. Carp: Datoria omului de stat e să conducă el opinia publică, nu să se lase târât de ea

Următorul care a luat cuvântul a fost Petre P. Carp. Acesta a susținut cu virulență poziția Regelui Carol I de intrarea în război alături de Puterile Centrale.

„Nu putem rămâne neutri nici din punct de vedere moral, nici din punct de vedere material. Din punct de vedere moral, fiindcă avem vechi angajamente externe şi trebuie să le respectăm, dacă vrem să ne mai putem enumera printre statele civilizate. Din punct de vedere material, fiindcă chiar dacă vrem să stăm neutri nu vom putea să stăm, vom fi invadați, fatal, fie de unii, fie de alții. De altfel, de ce să ne mai gândim şi să ne mai sfătuim.

Victoria Triplei Alianțe este sigură, indiscutabilă şi d-voastră vă întrebați dacă trebuie să mergem cu învingătorii sau cu învinșii. (…) De aceea, fără nici-o clipă de ezitare, cer să mergem cu Tripla Alianță şi să declarăm imediat război Rusiei. Mi se vorbește de opinia publică. Nu mă preocupă! Datoria omului de stat e să conducă el opinia publică, nu să se lase târât de ea. Opinia publică se poate înșela, omul de stat clarvăzător trebuie să-și urmeze calea; opinia publică îi va fi în urmă recunoscătoare că nu s-a luat după rătăcirile ei”.

Alexandru Marghiloman: Este mai prudent să rămânem neutri şi să mai așteptam

Lovitura devastatoare pentru rege avea să vină de la președintele conservatorilor, Alexandru Marghiloman. Apelând la argumentele juridice, acesta i-a demonstrat Regelui Carol I că tratatul pe care România îl avea semnat cu Puterile Centrale nu o obliga câtu-și de de puțin să intre în război alături de acestea.

„Aş ruga pe Majestatea Voastră să-mi dea textul. Regele citi el însuși pasajul în discuție. Din formularea lui reieșea limpede că nu eram obligați să intervenim decât în cazul în care aliaţii noștri ar fi fost ei atacați. Pentru mai multă claritate, Brătianu ceru să se citească articolul în chestiune şi în ultimul text, în acela al tratatului reînnoit la 1913 de Maiorescu. Regele citi şi acest articol: era identic cu cel din tratatele anterioare. ‘Dacă este așa’, conchise Marghiloman, ‘întrucât aliaţii noștri nu au fost atacați, ci dimpotrivă ei au atacat cei dintâi, nu consider că este casus foederis. Majestatea Voastră nu este legată. Juridiceşte, nimeni nu este în drept să ne facă vreo imputare.

Nu trebuie să nesocotim faptul că opinia publică este împotriva unui război alături de Tripla Alianță. Dacă am face un atare război azi, am jigni adânc sentimentul naţional. Ţara e conștientă că dacă am admite ceea ce se face azi împotriva sârbilor, mâine s-ar putea face împotriva noastră. Cu teoria pe care Austria o susține împotriva mișcărilor naţionale sârbești, Ungaria poate foarte bine mâine să ne impună și nouă dizolvarea Ligii Culturale. Independența statelor mici devine o simplă iluzie. De aceea, este mai prudent să rămânem neutri şi să mai așteptam, cu atât mai mult cu cât Italia nu s-a rostit încă. Dacă Italia ar interpreta că nu e casus foederis, cine ar putea pricepe că noi am interpretat altfel stipulațiunile tratatului? Țara, în orice caz, n-ar înțelege-o niciodată’”, relatează I.G. Duca cuvântarea ținută de Alexandru Marghiloman.

Regele Carol I: Mi-e frică însă că prestigiul țării va ieși micșorat din ședința de azi

Și liberalii, în frunte cu prim-ministru Ion I.C. Brătianu, aveau să susțină ferm neutralitatea României. Și, dacă toate acestea nu erau încă suficiente, pe când discuțiile erau mai aprinse în Consiliu a sosit vestea că Italia își declara și ea neutralitatea.

Până la urmă, Regele Carol I a supus la vot decizia de a intra sau nu în război. Toți cei prezenți, cu excepția lui Petre P. Carp și bineînțeles a regelui, s-au pronunțat în favoarea neutralității.

„Constat, că reprezentanții țării aproape în unanimitate au cerut neutralitatea României. Ca Rege Constituțional mă supun votului d-voastră, mi-e frică însă că prestigiul țării va ieși micșorat din ședința de azi și mă tem că ați luat o hotărâre de care România se va căi în viitor”, avea să declare Regele la finalul Consiliu de Coroană.

Vă mai recomandăm să citiți și:

De ce a intrat România în Primul Război Mondial în 1916?

Cele mai geroase ierni din România. Unde a fost Polul frigului în 1942?

Ce conținea „Ipoteza Z”, planul secret pentru intrarea României în război

Cum se manifesta cultul personalității Regelui Carol al II-lea la finalul anului 1938?